Corectitudine şi greşeală în presa audio-video

Presa românească a apărut ceva târziu, faţă de unele ţări europene cu o civilizaţie, cultură şi educaţie net superioare Ţărilor Româneşti.Publicaţiile, întâmplătoare şi sporadice, au început să apară între 1790 – 1827. Cele dintâi periodice au apărut între 1829 – 1847.Mai târziu, când presa s-a dezvoltat, jurnaliştii s-au transformat într-o breaslă profesională, iar editorii de presă au devenit oamenii de afaceri.
În opinia mea presa ar trebui să publice ştiri, adică informapăţii nou apărute, comentarii, păreri proprii despre evenimentele importante pentru viaţa oamenilor, şi să o facă într-un mod profesionist, adică fără aceste greşeli de ortografie conform dicţionarului şi regulilor limbii române stabilite de Academie, iar dacă nu sunt de acord cu aceste reguli să protesteze împotriva lor, dar nu să le încalce pur si simplu. Dar presa românească prezintă în majoritatea cazurilor aşa zise ştiri,despre persoane necunoscute, care nu au facut nimic deosebit, care nu contribuie cu nimic la dezvoltarea ştiinţei sau artelor. Se pot observa numeroase greşeli atât în presa audio cât şi în cea video. Acestea pot fi frecvent întâlnite în cadrul diverselor emisiuni radio sau T.V. Să fie oare din grabă sau din neştiinţă? Este adevărat că unele greşeli apar în momentul editării din neatenţie sau grabă, dar te uimeşti şi tot o dată te amuzi la deficienţele de limbaj a unor crainici TV. Bâlbele şi gafele la emisiunile în direct sunt cu mare interes urmărite de unii telespectatori, o parte fiind amatori de astfel de greşeli. Câteva emisiuni care monitorizează aceste greşeli au un raiting foarte mare datorită umorului cu care tratează şi satirizează greşelile altora. Emisiuni de acest gen sunt: "Cronica Cârcotaşilor", "Greşelile noastre".