Friday, November 30, 2007

"Practici de Sântandrei" la Biblioteca Judeţeana Gheorghe Asachi.

Zicale de deochi, ziceri de farmece si strigături populare, de asta au avut parte vizitatorii Bibliotecii Ghe. Asachi din Iaşi, ieri, 29 noiembrie 2007, începând cu ora 17:00. Zeci de ieşeni dar şi numeroşi elevi normalişti şi-au putut încânta privirea cu o expoziţie unicat de articole şi produse din domeniul folclorului, sau chiar au putut gusta din alivincile sau vărzările de odinioară. Şi ca totul să fie complet au putut asculta si viziona un program artistic susţinut de un grup de colindători de la Şcoala Funny English (cl.a III-a), dirijor Dorina Iuşcă şi de corul de fete "Strop de Ler", dirijor profesor Dorina Iuşcă, Viorel Bârleanu. Nu a lipsit nici dansul, oferit de Formaţia "Ţânţăraşul" (cl. a V-a A), solista Petronela Adumitroaiei, profesor Maria Borş "Hopuri, hopuri, hopurate"; "Jocul Berbecilor de la Şipote" (grup de elevi condus de Gabriel Prisecaru, cl. a X-a D).De aemenea a avut loc şi un vernisaj al unei expoziţii de icoane realizate de elevii Seminarului Teologic "Sfântul Vasile cel Mare" Iaşi. Evenimentul se înscrie într-o serie amplă şi cu tradiţie de manifestări organizate de Şcoala Normală Vasile "Lupu Iaşi" în parteneriat cu Biblioteca Asachi, cu ocazia sărbătoririi Sfântului Andrei.

Saturday, October 06, 2007

Iaşul una dintre cele 7 minuni ale României


Palatul Culturii -Sala gotica, unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un "bestiarum" medieval (grifoni, acvile bicefale, lei). Sala "Voievozilor" se afla la etaj şi conţine, în medalioane, portretele domnilor Moldovei şi ale regilor României. Tot la etajul I se află sala "Henri Coanda", ale cărei lambriuri au fost executate după un proiect al marelui savant. Orologiul cu carillon, instalat in turnul central, este format dintr-un ansamblu de opt clopote care reproduc, din ora in ora, "Hora Unirii". Astăzi Palatul Culturii din Iaşi este sediul Complexului Muzeal National "Moldova" Iaşi şi cuprinde: Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Arta, Muzeul Ştiintei şi Tehnicii Ştefan Procopiu.

Mitropolia Moldovei Şi Bucovinei - Catedrala ieşeana este o clădire monumentala, de plan dreptunghiular, marcat la colţuri de patru turle decrosate. Stilul arhitectonic este inspirat din forme târzii ale Renaşterii italiene. Elementele decorative, atât în interior, cât şi în exterior, sunt dominate de baroc. Din anul 1889 a fost adusă, de la biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaştele Cuvioasei Paraschiva,ocrotitoarea Moldovei.

Biserica Sf. Trei Ierarhi- Ctitorul acestui monument singular este credinciosul domn al Moldovei Vasile Lupu, una din figurile cele mai importante ale istoriei române, apărător recunoscut al Bisericii Ortodoxe. Remarcabilă mărturie a măreţiei domnului, biserica Trei Ierarhi se ridică în inima Iaşului, înconjurată încă de la început de bisericile Sfântul Nicolae, Sfântul Sava, Golia şi Barnovski, cărora li s-au adăugat succesiv alte monumente religioase şi laice, atrase - am putea spune - de centrul tradiţional, de locul pe care istoria l-a înnobilat. Impresionantă, făcută parcă pentru 'a lăsa uimit' sufletul contemporanilor, construcţia răspunde dorinţei de fast a ctitorului său despre care Nicolae Iorga spunea că "încă de a doua zi după urcarea pe tron şi-a luat numele de Vasile şi a pătruns în visul bizantin". Şi, într-adevăr, biserica Trei Ierarhi din Iaşi reflectă aspiraţia spre această lume minunată a Bizanţului, combinând structuri şi forme tradiţionale cu materiale preţioase şi o decoraţie fastuoasă.Azi, biserica Trei Ierarhi are mai bine de 350 de ani. Ea reprezintă un monument inconfundabil, care păstrează toată puterea tradiţiei. Patina timpului care estompează azi strălucirea decoraţiei de altădată îi împrumută în schimb sobrietatea vârstei. Linia sveltă a siluetei sale şi ornamentele dispuse în rânduri orizontale animă întreaga biserică.

Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi a fost fondată la data de 26 octombrie 1860. Universitatea este continuatoarea simbolică a vechii Academii domneşti din Iaşi, înfiinţată de Vasile Lupu, în 1642. În mod direct, ea se trage din Academia Mihăileană, creată la 1834 de Mihail Sturza. În noua sa formă, ea a fost inaugurată la 7 noiembrie 1860 (26 octombrie stil vechi), în prezenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, al cărui nume îl poartă acum. La înfiinţare avea trei facultăţi: drept, filosofie (litere) şi teologie. Facultatea de Drept fusese înfiinţată încă de la 24 februarie / 7 martie 1856. În 1864, universitatea era formată din Facultatea de Litere şi Filosofie, Facultatea de Drept, Facultatea de Ştiinţe fizice, matematice şi naturale, iar în 1879, a apărut Facultatea de Medicină. În anii 1890-1900, s-a dezvoltat Facultatea de Ştiinţe: în 1892, a apărut catedra de Chimie, în 1906, cea de Chimie Agricolă, iar în 1910, a apărut Şcoala de Electricitate. Sala paşilor pierduţiClădirea actuală a universităţii a fost construită între anii 1893 şi 1897 după planurile arhitectului Louis Blanc şi inaugurată în prezenţa regelui Carol I şi a reginei Elisabeta.

Palatul Roznov - Rasfoind prin gradina amintirilor unor pitoresti cotloane iesene gasim, in Ulita Mare, stravechiul Palat Roznovanu, Palatul din Iasi, "al regilor din Belgrad", actual sediu al Primariei si fosta resedinta a vistiernicului Iordache Roznovanu-Rosetti, om politic ambitios si influent, care a dominat viata politica in Moldova in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Acesta era locul unde era "Vinu prea bunu" si "mici indestulu de mancatu", aici locuia cea mai bogata familie a acelor vremuri.
Asa cum sustine ghidul palatului, cladirea este un adevarat muzeu: "picturi murale pe tavan, matase colorata pe peretii laterali, pana sus, balustradele aurite, totul era mult mai bogat si mai pretios." Inalt si luminos fusese inconjurat candva de ziduri laterale si era pazit de statui din Olimp (Apollo, Diana) taiate in piatra sfaramicioasa de Repedea si asezate la intrare. Odaile, pline cu mobile vechi ascund azi o romantica si palpitanta istorie..

Casa Dosoftei gazduieste Departamentul de Literatura Romana Veche al Muzeului de Literatura Romana unde pot fi vazute numeroase exponate originale, intre care si cel mai vechi manuscris continind Letopisetul atribuit lui Grigore Ureche. Edificiul de piatra cu aspect arhaic a fost construita in a doua jumatate a secolului al XVII-lea si a apartinut initial bisericii "Sf. Nicolae Domnesc". In 1679 a functionat aici o tipografie.


Bojdeuca lui Ion Creanga - Casa din pitorescul cartier Ţicău, Iaşi, în care a locuit între anii 1872 şi 1889 marele povestitor Ion Creangă. Pragul acestei case a fost trecut şi de însuşi Eminescu, mare prieten al lui Creangă. Căsuţa, având două camere dispuse de o parte şi de alta a unui antreu, a devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918, restaurări având loc în anii 1942 şi 1985. Merită menţionat faptul că Bojdeuca lui Ion Creangă este prima casă memorială din România. Primul muzeograf care a prezentat Bojdeuca celor ce veneau să o viziteze a avut dreptul să locuiască în mica bucătărioară din stanga intrării, împreună cu soţia, trei copii şi bunica. La vremea sa, Ion Creanga era recunoscut pentru faptul ca la casuta sa din Ticau detinea un grup destul de mare de pisici (aproximativ 30), iar fiecare purta cate un nume asociat unei persoane reale din viata sa. Spre exemplu, intotdeauna a avut o pisica pe nume Marioara ca si pe matusa sa zgarcita din satul natal Humulesti. Actualmente sunt patru pisici care dau tarcoale casei.

Thursday, May 31, 2007

Pagină de jurnal

Conferinţă de presă 26.04.2007
La îndrumare doamnei profesoare de limba şi literatura română, am participat împreună cu alte doua colege de clasă la o dezbatere despre corupţie, şantaj şi manipulare în mass-media: "Presa, o afacere din cuvinte". Invitaţi la această dezbatere au fost: Mihai Tatulici, de la Realitatea TV, Sanda Nicola, de la TVR, şi Liviu Iolu, reporter special al cotidianului „Evenimentul zilei" ea fiind realizată la iniţiativa ASJ, singura asociaţie a studenţilor jurnalişti din Iaşi.Mihai Tatulici împreună cu ceilalţi doi invitaţi au dezbătut câteva teme mereu fierbinţi ale presei, în faţa unui public format din studenţi la jurnalism şi câţiva pensionari din postura ziaristului unui trecut mai firesc decât acceptau încrâncenaţii şi a unui prezent mai dur decât ni se promisese.
La început am avut o oarecare reţinere deoarece eram convinsă că mă voi plictisi, subiectul ce urma a fi dezbătut netrezindu-mi deloc interesul. Dar până în final mi-am dat seama că m-am înşelat. Subiectul s-a dovedit a fi foarte captivant penrtu toţi, chiar şi pentru mine care nu prea aveam de a face cu subiectul. Formularea răspunsurilor a fost făcută cu foarte multă inteligenţă şi în aşa fel încăt să mulţumească pe toată lumea. Mi-a plăcut aprecierea făcută cu atâta sinceritate de domnul Mihai Taulici cum că:"80% din presa este rumegus, 20% din cuvinte insa au un pret foarte mare." A recunoscut că această meserie este una "ingrozitoare, cu o miza foarte mare" însă i-a felicitat pe cei care au luat-o pe acest drum.Mihai Tatulici, jurnalist, a spus că a venit la Iaşi deoarece a apreciat munca tinerilor din ASJ care au reuşit să realizeze o astfel de organizaţie profesională.
Sanda Nicola lucrează în televiziune de la 17 ani. Nu a absolvit Facultatea de Jurnalistică însă a învăţat enorm de multe din munca pe teren. Sanda Nicola din marea sa experinţă a dat un sfat celor care vor să urmeze pe căile presei, plin de învăţături folositoare care numai un om în domeniu ti le-ar fi putut oferi: "dacă mintea îţi este antrenată, dacî ai plecat de acasă cu gândul câ va trebui sâ te ţii de nişte reguli pe care le-ai dobândit, de ce nu într-o şcoala foarte buna, sau stând prin preajma unor oameni de televiziune foarte buni, atunci riscul de a greşi este din ce în ce mai mic. Dar daca nu te preocupa deloc, e clar că o s-o dai de gard". Aceste cuvinte ar trebui să pună pe gânduri chiar foarte multe persoane din presa actuală, care nu îşi au nici un rostul.
A fost prezent şi Liviu Iolu, reporter special la Evenimentul Zilei, dar care a plecat de la Iaşi de la Opinia Studenţească care a mărturisit studenţilor succesul săa în presăş: "primul pas este să vii să frecventezi toate cursurile. În acelaşi timp sî nu uitaţi de practica, este foarte importantî. La fel de importantă ca şi teoria, de fapt".
Reţeta de succes oferită de Mihai Tatulici studenţilor care doresc să înceapă această meserie, sau care au început să o practice deja este: "să-ţi doresti să fii cel mai bun în orice moment. Cam asta e reţeta mea".
Sincer mi-a plăcut şi chiar sunt foarte hotărâtă să mai particip la astfel de dezbateri, chiar dacă subiectul nu este foarte interesant pentru mine modul în care se desfăşoară aceasta poate să îmi captiveze atenţia încât să devin foarte interesată, unele răspunsuri putându-mi fi foarte folositoare pe mai târziu.

Monday, May 21, 2007

Rolul perturbator/(in)formativ al NTCI


Get your own Poll!

De-a lungul timpului bibliotecile au fost puse în faţa a numeroase provocări datorate schimbărilor de mediu socio-cultural; au înfruntat multe revoluţii sociale şi istorice dar, doar revoluţia digitală a modificat şi va modifica modul în care se lucrează, modul în care sunt definite şi organizate colecţiile şi informaţiile. Societatea se află în tranziţie spre o lume un pic nefamiliară iar bibliotecile şi editurile încearcă să facă această trecere gradual, în etape mici deşi timpul de adaptere este din ce în ce mai mic. Bibliotecile au şi alte structuri de informare şi documentare şi de aceea reuşesc de fiecare dată să se adapteze nevoilor sociale şi să joace un rol cheie în crearea, organizarea, stocarea, restaurarea, conservarea şi disponibilizarea informaţiilor.Noile tehnologii obligă bibliotecile să coopereze. Într-un context informaţional, condiţionat de o tehnologie din ce în ce mai sofisticată, bibliotecile nu mai pot rămâne entităţi izolate care deservesc o comunitate locală bine cunoscută.
Avantajele reţelelor de calculatoare şi Internet-ului ca mijloace globale de informare şi comunicare, care integrează facilităţi diverse, sunt evidente. Azi oamenii pot comunica prin mesaje electronice rapide sau prin dialog on-line indiferent de localizarea lor geografică, dacă au acces la Internet. În ultimii ani, prin intermediul tehnologiilor digitale, serviciile de comunicare din Internet s-au integrat tot mai mult cu alte metode (mai clasice) de comunicare: telefonia fixă sau mobilă, care poate fi utilizată si din Internet (în sistemul digital), inclusiv mai recentul serviciu de mesaje scurte din telefonia mobilă, sau fax-ul, care poate fi folosit si el din Internet prin intermediul calculatoarelor conectate la reţea ţi a unor produse soft speciale.
Într-un context informaţional, condiţionat de o tehnologie din ce în ce mai sofisticată, bibliotecile nu mai pot rămâne entităţi izolate care deservesc o comunitate locală bine cunoscută.
Sistemele de informare au devenit în ce în ce mai puternice. De la baze şi bănci de date la sisteme, trecând prin lanţul de producere informatizată, fluxuri de date, arhivare electronică sau multimedia, prin orice activitate a organizaţiilor, cetăţenii se înscriu într-o perspectivă de dezvoltare şi de folosire a resurselor în informare şi documentare. În acest context şi în aceste condiţii, sensibilizarea şi formarea cu metode de informare devin cruciale. Trebuie promovată o adevărată cultură a informaţiei, permiţând fiecăruia să ştie şi să poată să se situeze ca cetăţean în noua societate a informaţiei. Ţinând cont de aceste evoluţii, ar trebui regândită formarea tinerilor în contextul societăţii post-industriale, marcată de o mondializare a economiei, de o sporire a nivelului de cunoştiinţe, ţinând cont de curiozitatea tinerei generaţii, prin implicarea sa în diferite domenii ale societăţii.
Internetul şi-a pus o amprentă vizibilă asupra stilului de viaţă al tinerilor. Timpul liber al acestora se consuma fie individual, în faţa calculatorului, fie prin ieşiri în oraş, care sunt agreate de 81% dintre tineri.

Thursday, March 08, 2007

Efectul de lectură/efectul de spectacol.

La îndrumarea doamnei profesoare de română Elena Mănucă am mers şi am urmărit piesa de teatru "Chiriţa şi ceilalţi" pusă în scenă de regizorul Ovidiu Lazăr având ca actor principal pe domnul Petrică Ciubotaru. La început am avut o oarecare reţinere deorece autorul comediei din care face parte această piesă, este unul recomandat la şcoală şi doream să ies din acest spaţiu formal, dar nu am regretat că am mers. Deşi mă aşteptam la cu totul altfel de spectacol am rămas plăcut surprinsă la urmărirea acestei piese. Vasile Alecsandri poate fi pus în scenă şi în altă formă decît cea clasică oferindu-i un caracter aparte. Ideea domnului regizor a avut un impact foarte mare chiar şi asupra noastră a tinerilor care din păcate ne confruntăm cu o criză a lecturii. La aflarea veştii că nu va fi decît un personaj mi-am spus ca sigur mă voi plictisi, că îmi pierd timpul de pomană, dar nu a fost deloc aşa.Dinamismul cu care a interpretat fiecare personaj şi uşurinţa cu care a trecut actorul Petrică Ciubotaru de la un personaj la altul , de la o tonalitate la alta a dat piesei un caracter viu şi o putere de captivare a atenţiei cum puţine piese de teatru pot avea.
La dezbaterea care a avut loc dupa vizionarea spectacolului am vorbit despre efectul de lectura/efectul de spectacol.În timpul acestei dezbateri am aflat raspunsul la multe din întrebările care s-au născut în mintea mea în momentul lecturării operei "Chiriţa în provincie" dar dar s-au născut altele în urma acestei discuţii dintre noi, colectivul clasei a XI-D împreună cu doamna dirigintă Elena Mănucă, regizorul Ovidiu Lazăr şi actorul care a intrepretat cele şase roluri Petrică Ciubotaru.Unele din aceste întrebări pentru:
a) regizorul Ovidiu Lazăr ar fi:
1. Ce va determinat să alegeţi o asemenea formă de punere în scenă a operelor lui V.Alecsandri?
2. Consideraţi că o asemenea abordare a lui Alecsandri va duce la creşterea numărului de spectatori, mai ales în rândul adolescenţilor?
3. Dacă ar fi să alegeţi un alt scriitor pentru punerea în scenă a operelor sale care consideraţi că ar avea un impact mai mare asupra publicului?
b) actorul Petrică Ciubotaru ar fi:
1. Cum reuşiţi să vă mobilizaţi într-un timp aşa de scurt în pielea personajului?
2.Ce lucru consideraţi că trebuie să îl efectuăm mai întâi: să citim cartea sau să vizionăm piesa de teatru inspirată din acea carte?
3.Ce alt personaj consideraţi că aţi putea interpreta la fel, cu aceeaşi usurinţa şi plăcere?
De multe ori mă întreabam ce ar trebui să fac mai întâi: să citesc cartea sau să urmăresc spectacolul. Am ajuns la concluzia că după citirea cărţii vizionarea spectacolului vine într-o perfectă completare a informaţilor aflate din carte.

Thursday, January 18, 2007

Corectitudine şi greşeală în presa audio-video

Presa românească a apărut ceva târziu, faţă de unele ţări europene cu o civilizaţie, cultură şi educaţie net superioare Ţărilor Româneşti.Publicaţiile, întâmplătoare şi sporadice, au început să apară între 1790 – 1827. Cele dintâi periodice au apărut între 1829 – 1847.Mai târziu, când presa s-a dezvoltat, jurnaliştii s-au transformat într-o breaslă profesională, iar editorii de presă au devenit oamenii de afaceri.
În opinia mea presa ar trebui să publice ştiri, adică informapăţii nou apărute, comentarii, păreri proprii despre evenimentele importante pentru viaţa oamenilor, şi să o facă într-un mod profesionist, adică fără aceste greşeli de ortografie conform dicţionarului şi regulilor limbii române stabilite de Academie, iar dacă nu sunt de acord cu aceste reguli să protesteze împotriva lor, dar nu să le încalce pur si simplu. Dar presa românească prezintă în majoritatea cazurilor aşa zise ştiri,despre persoane necunoscute, care nu au facut nimic deosebit, care nu contribuie cu nimic la dezvoltarea ştiinţei sau artelor. Se pot observa numeroase greşeli atât în presa audio cât şi în cea video. Acestea pot fi frecvent întâlnite în cadrul diverselor emisiuni radio sau T.V. Să fie oare din grabă sau din neştiinţă? Este adevărat că unele greşeli apar în momentul editării din neatenţie sau grabă, dar te uimeşti şi tot o dată te amuzi la deficienţele de limbaj a unor crainici TV. Bâlbele şi gafele la emisiunile în direct sunt cu mare interes urmărite de unii telespectatori, o parte fiind amatori de astfel de greşeli. Câteva emisiuni care monitorizează aceste greşeli au un raiting foarte mare datorită umorului cu care tratează şi satirizează greşelile altora. Emisiuni de acest gen sunt: "Cronica Cârcotaşilor", "Greşelile noastre".